Profil: Andrei Baciu

Cand si cum ai descoperit fotografia?
Desi am primit primul aparat cand eram prin clasa a saptea, pasiunea pentru fotografie a luat nastere tocmai prin anul doi de facultate – cu un telefon mobil cu camera atasabila, Siemens M55. Camera se numea ”Quick Pic”, era mai mult decât destul pentru nivelul meu de atunci şi va ocupa întotdeauna locul intai în topul amintirilor mele legate de tehnica fotografică. Am spus despre Quick Pic ca era mai mult decat ce imi trebuia la acel moment deoarece fotografie am invatat si inca mai invat privind si iubind – nu aparate si obiective, sau nu in primul rand aparate si obiective, ci fotografii si emotii. Daca as lua-o de la capat, as proceda intocmai la fel. Acesta nu e un cliseu, ci o stare de fapt.

Care au fost primele echipamente folosite?
La doi ani dupa ce mi-am cumparat acel mobil, am achizitionat un compact, Canon A410, ca peste alti doi ani sa trec la un bridge, Canon S3iS.

Ce echipamente folosesti acum?
Din 2009, un Canon 40D, pe care sta mai tot timpul un 24-105 f/4 L IS USM. Apoi, un Canon 50 f/1.8 si un obiectiv de kit care isi face foarte bine treaba, Canon 18-55.

Care e stilul fotografic preferat?
Ma interesează, am ajuns să îmi dau seama involuntar, poezia vizuala a obiectelor prozaice, a peisajului, a momentelor zilnice. Imi place să cred că vorbesc (şi caut să o fac, dar nu după vreun orar fix, ci urmându-mi fluxurile şi refluxurile sufleteşti) cât mai multe dialecte ale limbajului fotografic, însă toate rostite pe acest ton liric. De aceea site-ul meu se şi numeşte ”Andrei Baciu | Photogralysm”.

In ce proiecte esti implicat?
Dau o mana de ajutor pe OrthPhoto.net, un remarcabil proiect online de fotografie ortodoxa, dar mai mult ca traducator decat ca fotograf. Colaborez, cand am timp si inspiratie, cu foto-magazin.ro, cu revista ”Satul”, cu Editura Brumar din Timisoara, cu site-uri precum liternet.ro sau fotografa.ro si cu alte comunitati fotografice de la noi si de aiurea.

Care sunt hobby-urile tale?
Sa precizez mai intai, de la Brooks Jensen citire, ca pentru mine fotografia nu e un hobby, ci o uriasa bucurie, un mod de a respira si de a percepe lumea (o lume care nu imi cere deloc si nu are nevoie de arta mea), dincolo de tot ceea ce pare a o face un cliseu pe cat de fardat, pe atat de steril si fara de viata. Imi petrec timpul liber ascultand muzica, citind, facand sport, jucand jocuri pe calculator etc. Si dormind, sa nu uit. J

Care a fost cea mai palpitanta sesiune de fotografie?
Ha, e foarte greu de ales. Desi nu as folosi termenul ”palpitanta”, ci, mai pe gustul meu, ”emotionanta”. Cam de fiecare data cand plec la poze descopar, spre marea mea incantare, un ceva unic, pe care il are doar acea clipa. Si aici nu e vorba de un entuziasm infantil si artificial, ci, culmea, de cel mai ascutit simt al realului, de harul cu adevarat uluitor pe care il poseda fotografia, anume acela de a-ti descoperi esenta eminamente pozitiva a existentei, in profunzimile ei fundamental crestine. Pare ca fotografia e despre oameni, animale, copaci, ape, lumina, lumini si obiecte. Si asa si este, dar nu in felul strict descriptiv si mecanic pe care l-am banui de la departare.

Primul moment care imi vine minte este noaptea cand i-am facut poze calului vecinului meu, calul Guţă, care pastea netulburat pe un camp din apropierea casei mele. Am lasat aparatul pe trepied, cu o expunere de vreo 20 de minute, si m-am intins si eu pe lucerna, in parte ingrijorat ca nu cumva proprietarul sa ma ciomageasca luandu-ma drept vreun hot, dar ascultandu-l pe Guta pascand si uitandu-ma dupa constelatiile ceresti. Au dreptate cei care spun ca fotografia nu inseamna doar momentul apasarii pe buton, ci intreaga experienta care te duce acolo si, de acolo, inca mai departe.

 
Pentru a vedea articole si fotografii Andrei Baciu, link aici.